Articolul despre herpesul genital iti explica diferenta dintre subtipul 1 de virus herpetic si subtipul 2 al acestui virus, precum si cum te poti trata daca ai contactat aceasta boala.
Reprezinta manifestarea clinica la nivel genital data de o infectie cu virusurile herpetice, subtipurile de virus Herpes simplex 2, cel mai frecvent si mai rar herpes simplex 1.
Infectiile cu virusurile herpetice sunt foarte frecvente. Peste 20% din populatie este purtatoare de virus herpes simplex de tip 2.
Majoritatea persoanelor purtatoare sunt asimptomatice (90%), fara semne clinice de infectie si cu risc mai scazut de transmitere al infectiei. Insa tocmai aceste persoane purtatoare reprezinta principalul grup de populatie care raspandeste infectia.
Persoanele cu parteneri sexuali multiplii, persoanele cu antecedente de boli cu transmitere sexuala, persoanele care nu utilizeaza mijloace de protectie (prezervative) in timpul actului sexual, persoanele infectate cu HIV.
O incidenta mai mare a infectiei herpetice este intalnita la sexul feminin si la barbatii homosexuali.
Herpesul genital este o boala cu transmitere sexuala, transmiterea realizandu-se prin contact sexual (oral, vaginal, anal) neprotejat.
Riscul de transmitere este mult mai mare daca sunt prezente leziuni active de herpes. Dar in 70% din cazuri are loc o transmitere de la persoane asimptomatice (fara leziuni).
Herpesul genital poate fi dat si de subtipul 1 de virus herpetic (care se manifesta de obicei la nivelul cavitatii bucale si a buzelor), dar manifestarile clinice sunt mai reduse ca si intensitate fata de subtipul 2.
Persoanele purtatoare de virus herpes simplex de tip 1 au un grad de imunitate fata de infectia cu virusul herpes simplex de tip 2, au manifestari clinice mai reduse si pot contacta infectia cu subtipul 2 asimptomatic.
Primul episod de infectie herpetica poate avea manifestari mai severe si mai de lunga durata decat recurentele.
Eruptia leziunilor active poate dura si 16 zile si se extinde pe suprafete largi ale mucoasei si pielii din regiunea genitala. In 10-15% din cazuri poate coexista si o infectie la nivelul orofaringelui (cavitatea bucala si faringe) cu o faringita ulcerativa dureroasa.
Principala forma de manifestare a unei infectii herpetice este aparitia de vezicule (basicute) cu lichid clar, de obicei la 6 zile dupa contactul sexual infectant.
In decurs de 2-3 zile veziculele se erodeaza si lasa loc unor ulceratii superficiale acoperite de cruste. Leziunile pot fi intens dureroase cu senzatie de arsura si usturime, mai ales la femei, dar pot sa evolueze si fara durere.
Frecvent la prima infectie pot sa apara scurgeri genitale, usturime la urinare si umflarea (adenopatia) dureroasa a ganglionilor limfatici inghinali.
In 70% din cazuri apar si manifestari sistemice cu febra, dureri musculare, oboseala si fotofobie (sensibilitate oculara la lumina) mai ales la pacientii de sex feminin.
Vindecarea are loc in decurs de 1-2 saptamani si este de obicei fara cicatrici. Daca inflamatia este insa intensa sau are loc o suprainfectare bacteriana a leziunilor, vindecarea este mai de lunga durata si cu cicatrici.
Dupa prima infectie, chiar si dupa tratament antiviral, virusul herpetic ramane in corpul pacientului si in anumite situatii produce infectii recurente cu herpes.
Aparitia recurentelor nu poate fi prevazuta dar majoritatea apar dupa un contact sexual. La femei ele pot sa fie asimptomatice cu leziuni localizate in interiorul vaginului sau la nivelul colului uterin, fara sa fie vizibile clinic, dar cu grad ridicat de infectiozitate.
Aparitia recurentelor, mai ales la barbati, se insoteste de mancarime sau senzatie de usturime la nivel genital cu 1- 2 zile inainte de aparitia veziculelor.
Eroziunile cu cruste ramase dupa uscarea veziculelor se vindeca in 10-14 zile.
Recurentele nu au extinderea leziunilor si nici manifestarile sistemice intalnite la prima infectie.
Recurentele de herpes genital sunt mai frecvente in primul an de la infectie, fiind intre 1 episod pe an (la infectia cu virus herpes simplex 1) si pana la 5 episoade pe an (la infectia cu virus herpes simplex 2).
Mai mult de 50% dintre pacientii infectati cu herpes genital cu virus de tip 2 au peste 6 episoade de recurente pe an, necesitand terapie antivirala de supresie pentru reducerea numarului de recurente.
Leziunile active de herpes sunt foarte infectante, de aceea se recomanda evitarea contactelor sexuale neprotejate pana la vindecarea leziunilor de herpes.
De asemenea leziunile active de herpes sunt un factor favorizant pentru contactarea infectiei cu HIV (de 3 ori mai mare riscul) si a altor boli cu transmitere sexuala (de exemplu hepatita virala B si C).
Pentru persoanele cu antecedente de herpes genital, avand in vedere riscul de transmitere al infectiei si in lipsa leziunilor active, utilizarea de mijloace de protectie (prezervative) este recomandata in cazul unui contact sexual cu un partener fara istoric de herpes genital.
Aspectul clinic al leziunilor – vezicule cu lichid clar este de multe ori suficient pentru diagnostic.
Totusi exista anumite boli care pot simula o infectie herpetica (afte, boli autoimune, candidoza genitala, sifilisul, alte boli cu transmitere sexuala) de aceea un consult dermatologic este mai mult decat necesar.
Se pot face analize serologice din sange care identifica prezenta de anticorpi anti virus herpetic de tip 1 si 2 si care confirma o infectie activa sau doar starea de purtator de virus herpetic.
In 50% din cazuri la 2-3 saptamani de la infectie anticorpii pot fi identificati in sange procentul uracand la peste 95% la 6 luni de la infectie.
Infectia herpetica are riscuri severe pentru sarcina si pentru nou-nascut daca infectia este contactata in timpul sarcinii, mai ales in ultimul trimestru de sarcina.
Riscul este scazut pentru mama care a avut infectii herpetice in antecedente sau care contacteaza infectia in prima jumatate a sarcinii.
Complicatiile posibile sunt avortul spontan, nasterea prematura, herpesul congenital sau infectia herpetica a nou-nascutului.
Se poate face preventie prin evitarea contactelor sexuale neprotejate sau prin tratament antiviral supresiv.
Tratamentul este unul cu medicamente antivirale antiherpetice.
Are rolul de a limita extinderea si durata leziunilor si de a reduce numarul de recurente (tratamentul supresiv).
La ora actuala exista mai multe medicamente antivirale utilizate – aciclovir, valaciclovir, famciclovir recomandate pe perioade de 7-10 zile in cazul unei prime infectii sau de 3-5 zile in cazul recurentelor.
Daca exista mai mult de 4 recurente pe an se recomanda un tratament supresiv zilnic cu antivirale pe perioade de 9-12 luni.
Local se folosesc solutii dezinfectante si creme cicatrizante pentru prevenirea unei suprainfectii bacteriene si vindecarea mai rapida a leziunilor.
Str. Ciresilor, nr. 43A, parter, interfon 2, Cluj-Napoca