Manifestari cutanate in infectia cu Covid-19
05/02/2021
Meniu
Sari la conținut 
In acest articol iti voi prezenta principalele cauze ale caderii parului, atat cele temporare cat si cele permanente.
Caderea parului (Alopecia) poate fi temporara, pe o anumita perioada de timp (luni si chiar ani de zile) dupa care firele de par reapar pe zonele afectate sau poate fi permanenta, cu rarirea semnificativa si chiar disparitia parului pe anumite zone sau de pe tot scalpul.
Alopecia poate fi difuza – la nivelul intregului scalp sau poate fi localizata doar pe anumite portiuni, bine delimitate, din scalp sau barbie.
Firele de par au 3 stadii de evolutie. La nivelul scalpului sunt in medie peste 100000 de fire de par. Majoritatea 90% sunt in faza de crestere – stadiul Anagen, un mic procent 5% sunt la finalul fazei de crestere – stadiul Catagen, iar restul in faza de repaus – stadiul Telogen.
Zilnic aproximativ 100 de fire de par din stadiul Telogen se desprind de pe scalp iar 100 de noi fire de par intra in stadiul Anagen.
Se manifesta printr-o cadere anormala, difuza , a firelor de par. Mai frecventa la femei, poate avea cauze diverse, cum ar fi:
Factorul cauzator poate sa actioneze cu 1-3 luni in urma, inainte de aparitia caderii anormale a firelor de par.
Poate sa fie un efluviu telogen acut cu durata sub 6 luni sau o forma cronica in care caderea anormala a firelor de par sa dureze peste 6 luni.
O afectiune autoimuna caracterizata de caderea brusca (si in decurs de o zi) a firelor de par, datorita unui proces autoimun de distructie a foliculilor pilosi (radacinile firelor de par).
Poate fi o forma localizata (cea mai frecventa) cu aparitia de cercuri rotunde, ovale, bine delimitate, in care firele de par sub absente aproape in totalitate sau exista doar cateva fire de par rupte. Exista si varianta de alopecie areata difuza, fara zone bine delimitate de alopecie.
Alopecia areata poate afecta atata scalpul cat si barba iar la unii pacienti afectiunea poate fi foarte severa, cu caderea totala a parului de la nivelul scalpului si sprancenelor (Alopecia areata totalis) sau chiar de pe toata suprafata corporala (Alopecia areata universalis).
In general afectiunea este autolimitanta, in decurs de 6 luni -2 ani firele de par reapar spontan sau sub tratament.
Exista insa si forme rezistente care pot dura ani de zile si cu raspuns slab la tratament.
Anumite boli cronice se pot asocia cu alopecie temporara , ameliorarea lor producand si o regresie a alopeciei:
Micoza(ciuperca) scalpului –mai frecventa la copii si adultul tanar, produsa de infectarea cu anumite tulpini de ciuperci.
Poate avea forme diverse de manifestare in functie de tipul ciupercii.
In majoritatea cazurilor se manifesta sub forma unor zone de alopecie bine delimitate, rotunde sau ovale, in care si pielea scalpului este afectata cu scuame (cojite) albe aderente si uneori insotite de mancarime.
Unele tipuri de ciuperci pot produce alopecie cicatriciala care este permanenta.
Au cauze asemanatoare.
Prima este determinata de tractiunea cronica si severa a firelor de par datorata obiceiului de a purta elastice stranse de par (parul tinut in coada) sau frizuri cu tractiunea permanenta pe firele de par(cocuri).
A doua se intalneste mai ales la copii si este determinata de tractiunea repetitiva mecanica a parului.
O dereglare hormonala intalnita la femei cu caderea parului si virilizare.
Infectia cu sifilis se poate manifesta in stadiul secundar cu aparitia unei alopecii „ in luminisuri” sau cu aspectul de „mancat de molii”.
Pielea scalpului este de aspect normal si alopecia dispare odata cu tratamentul corect al infectiei.
O cadere anormala severa si rapida a firelor de par aflate in stadiul anagen (stadiul de crestere) datorita actiunii toxice a anumitor substante (citostatice sau metale grele) sau din cauza radioterapiei pentru cancer.
Cea mai frecventa cauza, atat la barbati (mai frecvent) cat si la femei.
Poate avea modele diferite de evolutie, la barbati cel mai frecvent debuteaza la nivelul fruntii pe lateral iar la femei cel mai adesea la nivelul liniei mediane a scalpului.
Alopecia androgenetica reprezinta o reactie a foliculilor pilosi la actiunea hormonului masculin (testosteron) la barbatii care au o predispozitie genetica pentru alopecie.
La femeile cu alopecie androgenetica pe langa componenta genetica exista si o secretie mai ridicata a unui hormon secretat de glanda suprarenala.
In majoritatea cazurilor afectiunea debuteaza inaintea varstei de 50 de ani, iar debutul mai devreme (20-30 de ani) se insoteste de o evolutie mai rapida si mai severa.
Caracterizata de absenta sau disparitia in totalitate a foliculilor pilosi pe anumite portiuni ale scalpului sau barbiei datorita unui proces inflamator sau distructiv care afecteaza iremediabil si pielea zonei respective.
Principalele cauze de alopecie cicatriciala sunt:
Majoritatea acestor afectiuni, diagnosticate si tratate la timp, produc doar forme de alopecie temporara localizata.
Cazurile severe insa sau cele tratate tardiv produc leziuni de alopecie cicatriciala permanente.
Diagnosticul formelor de alopecie este facut de medicul dermatolog pe baza examinarii scalpului si firelor de par, istoricului si evolutiei alopeciei, si prin testul tragerii de par.
Suplimentar se pot face determinari hormonale si biopsia scalpului – recomandata mai ales in cazul alopeciei cicatriciale.
Formele de alopecie necicatriciala (efluviu telogen si alopecia androgenetica) pot beneficia de tratamente de regenerare a firelor de par si de intarire si mentinere a celor existente.
In arsenalul terapeutic intra:
Atentie!
In cazul alopeciei androgenetice tratamentul contra caderii parului si cel pentru regenerarea lui sunt necesare tot timpul! Intreruperea tratamentului duce la reaparitia caderii anormale in decurs de cateva luni de la oprirea lui.
Alopecia areata, tinea scalpului si formele de alopecii cicatriciale (lupusul, lichenul, foliculitele, etc.) necesita tratamente specifice si uneori de lunga durata bazate pe:
Str. Ciresilor, nr. 43A, parter, interfon 2, Cluj-Napoca
